v2.5

Fara sa mai stau pe ganduri m-am pus sa scriu despre obisnuitele “sh”otii, discutii, obiceiuri neschimbate ale publicului. Frumos popor.

Sa incep de la propagandistele si prea vestitele reduceri de “dai nai” ce apeleaza la toate mijloacele comunicarii, incepand cu “v-am sunat” pana la “ma trezesc dimineata [...] cand dechid usa pentru a ma duce la munca vad munte de anunturi puse-n tocul dansei cu d`ale reducerilor”. Bun, asta nu-i tot, deci in luna decembrie esti sunat pe telefon, aproximativ cel putin de 3 ori pe saptamana pentru a fi abordat de o “tzatza” ce vrea sa-ti bage in urechi tipete si “sales techniques” cu termeni de genul “super oferta, beton, prea tare, hai`da dom`le ca nu-i scump, si bine inteles nelipsitele opinii proprii, aia-s prosti, la noi e ieftin si e de calitate. Asta fiind spuse se intampla pana sa iesi din casa, caci afara-i jungla adhoc. Te mai intalnesti cu un pui de rom/tigan/nigger/ninja ce-ti pune-n brate un miel si spune “ca-ti aduce noroc” HA! – da-mi 2 pana la 5 lei HA! – zambimnd te scuipa si na! ca ai noroc!. 

Promo

Asa-i in tenis…

Am o intrebare pentru voi, Mos Creciun cu cine face banking?

Sa trecem la conglomerate…

Hai sa dam o fuga pana in lumea prea turbat si agitat de civilizata din mega/super/hipermarketuri. Preturi la format A3 ce iti induc fara sa vrei o stare de “imi permit sa-mi iau oriceee” – promotii -, apoi lume – lume fara cap, cu cap, cu copii, familisti, tzoampe, spartani, morti ambulanti, zombie – ca se poarta, etc.

Si am uita un lucru, te afli la birou, stai linistit si iti faci treaba, cand deodata iti baraie telefonul, ai un mesaj, ” de Creciun  – exotic anul asta o arzi prajit pe nu stiu ce plaje, semant Orange”.

Promo

Spice – cel mai bun shop de pe lane pentru druizi.

Zilele astea am auzit obiectii de genu` “mai cum poti sa-l imbeti pe Co2?” subiect ce-mi starneste un prea marit zambet, ranjet, suras, bla bla bla, ha ha ha.

Ca sa fiu deschis fata de “don`shoare” care-mi doresc asa zisu` bine spre imbatare zic asa, publicand un meniu.

In primul rand trebuie muzica si oameni cu care poti sa logoresti cat vrei, astfel incat sa fie totul pus cap la cap implicand 1 litru de vodka (imi este favorita – cea mai tare femeie) apoi vreo 3 litri de vin rosu (de preferinta – la temperatura camerei) plus vreo 5-6 litri de bere – exponential, si-mi cer scuze, sunt un cretin modest – doresc si 3 cafele. Fiind toate date-n veleag, va pup.

Stop!Gata!Punct! – cineva spunea astfel de lucruri, candva, sub o forma cat se poate de “adresata”, din pacate ipocritic si cu un subinteles nesimtit de evident, proliferand epidemic aproape orice mentalitate, dar detinand un “hai fie”  acolo, un gram de adevar.

La vremea respectiva am batut campii mangaind firul ierbii, vorbind la general, infulecand o portie de bun simt avand marimea planetei Terra, pamantean fiind, sustinandu-i ideea de popularitate si comun, impartasindu-i apoi cele-mi gandite.

Acum lucrurile s-au schimbat, schimbandu-si “carpa” dar naravul ba…

-          Nu te supara ai un foc?

-          Poftim, cum sa nu…

-          Click Clack …uhm … Multumesc, o zi buna!

So, let`s go! Hai sa filosofam putin asupra vremii, sa poposim un pic cu sezuta pe ceva uscat si sa dicutam despre ce a fost si ce ai vrea sa fie, asa, atingand tangent fiecare arie, fara a intra in detaliu, spre exemplu: de la micul dejun pana la prietena vecinului de la 3 si bine inteles, un pic despre politic, un pic de cancan, un pic din fiecare sau mai bine spus cate nimic din fiecare, iar dupa toate astea facem o retrospectiva “calita”. Tin sa mentionez 3 lucruri: ce-ti place, ce nu-ti place si unde esti indiferent ori neutru?

 Ce-ti place?

Vant imblanzit astfel incat sa-mi pot face tabietul diminetii, savurand o tigara, stand la umbra celor mai inalti ca mine si purtand un monolog cumplit despre ce-si doreste “eu-l” de la mine, planuind sau retrospectand orele zilei ce urmeaza. Imi place inceputul fiecarei zile din saptamana.

Imi plac oamenii, asa in mare, fara sa-i cataloghez ori sa incep acum sa le atribui elemente confuse ce nu pot fi apoi sustinute de catre acestia; stii, toti au cate o pasare – prin urmare eu am un stol; si imi plac oamenii prin modul lor de-a fi.

Imi place mersul pe jos – sa ma plimb, imi place muzica si-mi place sa dansez; asta legat de picioare; in rest, imi place sa citesc – si ziceai tangent deci nu intru in amanunt – imi place sa privesc si sa ma bucur de tot ceea ce vad, prostindu-ma si retraind fluxul expansiunii, atat cultural cat si tehnologic si social.

Sunt innebunit dupa steaguri, iti spun asta pentru ca-mi doresc sa merg cam prin toate natiunile, imprumutand cu voia lor cate un steag – care ar mai fi placerea mea daca m-as duce la o librarie si mi-as cumpara steaguri? – deci chiar vreau sa ma plimb pe tot pamantul.

Matemamtica, complicata, mananca timp, mananca suflet, mananca maleabilitatea umana transformand-o-n ceva rigid si incovoiat, cumplit, dar imi place si-i port respect.

Imi place sahul, si-mi plac femeile – asociere ce-o voi explica la “Indiferent ori neutru?”

 Ce nu-ti place?

In primul rand nu-mi plac prostii, in al doilea rand nu-mi place viziunea credintei si a religiei din zilele noastre, in al treilea rand nu-mi place politicul. Astea erau cele mai importante.

 Indiferent ori neutru

Incep cu inceputul, normal ca o sa-ti explic ce-i cu asocierea aceea sah/femei.

Sahul e un joc cat se poate de logic pe cand femeia depaseste nivelul acesta de interpretare, e peste logica si asta e valabila atat pentru barbati cat si pentru femei.

Sa spunem, sahul cuprinde 32 de piese, dintre care 2 sunt regine – restul barbati, si asta face ca cele doua regine sa fie elemente de maxima importanta a jocului – stii, tu mi-ai spus sa fiu tangent – .

Asa ca te las sa judeci singur de ce lumea e asa cum e, si aici intervin cu indiferenta pentru ca suntem la acest subpunct.

Sunt indiferent fata de tot ce-i chici, fata de “3 la 10 mii”, fata de asa zisi surdo-muti, fata de meteo si horoscop, fata de radio, TV si presa. Sunt neutru fata de personalitati.

 Da, as putea sa continui insa ma rezum in esenta la cele-ti spuse, si urmez sa-ti spun ce as schimba.

 Vreau sa-mi schimb ochelarii ce nu-i port, vreau sa-mi cumpar un Zeppelin; clar n-am vazut ca nu am bani; vreau sa-mi vad de viata, asa cum este ea, asa ca nu schimb nimic, norocul se face oportunitatea se creeaza.

Calita retrospectie: ploua, insumand nenumarate beneficii: este mai racoare, ne mai simtim si noi infrigurati, deci e racoare, se mai spala poporul…

 Deci plec.

Un inceput de weekend superb si un inceput de saptamana prea umed. Inlacrimat parca, pentru mai toate cele intamplate…

Pe primul loc s-ar plasa faptul ca joi ora 12 mi-am luat talpasita de la prea recentul asa zis loc de munca ca apoi sa urmeze vineri; o zi ce mi-a adus aminte de trecut, copilarie si alcool, lume; apoi sambata, cu dimineata plina de liniste, cafea si tigari intr-un parc si … de fapt sa fiu mai precis sambata au fost doua dimineti una de la 6:30 si inca una de la 11:30 – 12 … ambele aducandu-mi un deja vu placut spre privire. In fine, brusc apoi sambata si-a arata un colt – sumbru – mai exact o femeie cu varsta cuprinsa intre 75 – 80, vecina ce eu n-o cunosc s-a sinucis, si ghici unde?, la mine-n curte … dezchizandu-si fereastra larg, privind intr-ale frumusetii, si-a pus capat zilelor sarind – asta pe la 14. Apoi ziua si-a vazut de risipa nisipului din clepsidra, incet aducandu-mi pofta de gustul vodkai, plimbatului prin locuri deloc firi-mi si indreptandu-ma incet dar sigur catre ziua de duminica, zi ce avea sa-mi serveasca o dimineata aseameni celei precedente, in parc. Mda, iar duminica asta fu` cu ploaie, fu` cu recreere, fu` cu neliniste si emotii, fu` si se du`. Uite ca e luni, asteptam sa fiu pe picior de plecare, cu treburi, cu entuziasm. Nu a fost sa fie asa, dat de simplul fapt ca nici macar nu ma simteam bine, parca asteptam sa vina o cioara si sa-si arunce “calciul” pe mine,[...], primesc apel cu mesaj putred si plin de groaza … un prieten a fost implicat intr-un accident rutier iar prietena lui a ajuns la spital in coma. Uhm … ghinion!? zic! n-am ce sa mai zic.

Simt sa ma descarc pe ceva ce oricum e plin de tampenii, pe net, unde se toarna chestii cu si fara sens.

Ce-i crunt, azi e ziua copilului, am gradina cu lumanari aprinse, am moralul incordat gandindu-ma la prieteni-mi ingroziti, iar sufletul imi este in cumpana dorind sa ma exprim liber … ma intelegi tu?

DJ Bootsie – Horseriders Toward the Abyss

… si sa fie punct.

Ce pot sa zic? Cam tot ceea ce cred, si asta nu din cauza ca vezi tu R imi place nespus de mult sa-ti raspund la propriile-ti pareri ce nu-si au rostul in postul precedent. Ma exprim liber, in antiteza, in contrast, spre deosebire de altii, si asta o fac din simpla placere de a-mi “tabloiza cancan-ul” cotidian. Simplu.

Complicand putin lucrurile, ai placerea sa ti se adreseze in totalitate acest post; felicitari, simtindu-ma oarecum indatorat sa-ti raspund in detaliu “descusut” fara sa las loc de interpretari; citit printre randuri. 

Cu stima si respect, nu-mi place tamtam-ul, circul, agitatia neuronala in scopul unei discutii fara sens, plus atitudinea ce-o porti in cele doua comment-uri, stiind ca nu-ti este adresat intr-un mod personal post-ul, facand referire la o masa de oameni care confunda blog-ul cu:  jurnalul, poll-ul, chat / mIRC, topuri muzicale, etc …

Toate fiind spuse cat se poate de verosimil, da-mi voie sa-ti spun howdy R in lumea simpla a blogului ce-l detin, ulterior imi cer scuze pentru toate cele asa zise “acuzatii / afirmatii” ce le aduc la modul general.

Se poarta … e la moda, e un stil de viata, e un brand … ?

 Tot vad pe tot felul de site-uri oameni ce vor respect, pe alocuri ii si vad in carne si oase, stand destul de vertical in fata mea, vorbindu-mi satiric de vezi tu cam cum sau prin ce fel de prisma privesc ei lucrurile astea; d`astea, d`alea omului, sentimentalisme, societate, ofuri; grele dom`le, grele … Etaland in mod bacteric, aberand sub oglinda timpului, sub cifre, 3, 8, 10, 99, 100, … doar sa treaca plictiseala, oricum, la randul lor nu respecta nimic. Si ma refer fata de altii. Ei fac asta doar de dragul turmei, ce-i fara lead. Felicitari, sunteti depersonalizati, citind lucruri stiute, puse sub o alta forma.

“N”- natural – cat de rar se gaseste acest element …

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Toti suntem o gramada de pixuri, carioci, stilouri, creioane, s.a. Toti ne iubim prea curva viata ce ne este pusa ca foaie si pe care ne etalam perceptiile, gandurile, placerile, visele, dorurile, aberatiile, iar totul tine pana la epuizarea consumabilului (mina, pasta, cerneala, s.a), apoi ne luam un “pa” asteptand ca ciclul divinitatii sa ne transpuna in neant, sa deliram, ca apoi sa ne putem observa opera de undeva de sus…cat de ieftin.

Zilele trecute ma intreba un domn in varsta, ce parere am despre iad si rai, daca exista sau nu, iar domnul considerand ca vezi tu, iadul il traim cu totii aici, iar raiul exista in visele noastre, aberand ca dupa ce murim – neexistand nimic – cica ajungem in prea frumosu` (fara suparare – am suras) “heaven”.

In fine raspunsul a venit suficient de repede si simplu, adica eu unul nu ma aflu in postura unui om ce a trait 40 si ceva de ani, n-am avut probleme ce implica responsabilitati majore, deci in concluzie, amice intrebarea pe care mi-ai adresat-o trebuia sa mai astepte. Oricum raspunsul era unul asemanator si asta din cauza ca eu nu ma inchin la cladiri si icoane, nu-mi fac cruce la semnele unui prea genocid transpus in asa zisa ideologie crestina. Pe scurt m-as putea inchina la poza lui Hitler – numarand mortii dintre cele doua perioade, cu scopuri diferite, sumele duc la aceasi geneza, dar nu igenuchez sa ma inchin niciunui astfel de “inlacrimat”

Nu sper sa zac in puf, nu zac sa urlu de durere, ci imi fac viata sa ma roage sa existe in mine.

Asta pentru simplul fapt ca-mi place sa traiesc fiecare secunda ca animal.

Inca un lucru, daca am fi animale fara ratiune am fi fericiti ca orice vietate ce-o observam incatusata in nesimtirea umana.

Nu-mi place omul ce-i indoctrinat de religie, politica, caci e curva. – cele mai vechi meserii – aye!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Murmur, fosnet al unui gand ce-mi sopteste, harpuit prin grai, placut sa-l detin in minte, pierdut in vant rostit, spunandu-ti “te iubesc…”, te pierd.|

In sfarsit imi este cald si poposesc pe casa … lapte, tigara, eu, tu … ce-mi mai trebuie?

Nimic – e bine, sunt in tricou si-n bermude.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Zabovesc alaturi de ieri, azi, maine…

Carunt pe ici colo caci nenumarate imi sunt ideile transpuse in cenusa, fara sa ma mai mint, stau atintit spre viitor asteptand sa treaca furtuna de pe fata-mi lunga, sa-mi vad seninul si sa ma lepad de tine, prost popor, prea cult dar nesimtit.

Sprijinit in vremurile celor ce ii citesc, raposati muti dintre ei, imi refac zambetul si placerea de a considera ca “speranta moare ultima”; ignorand Ro`zZ – ul prezent ce da sa impopotoneze majoritatea publicului ce asista la acest circ; salutand si plecand mai departe.

Traim in epoca, somnului, lenevitului, cerebral, folosind ca formula a subexistentei “daca nu cade, pica” fara a se lua in considerare “culesul”, multumind prea divinului pentru “bunatatile” ce stau la poalele copacului. Suntem comozi, raciti, inghititi de molima prostiei, tratandu-ne cu pastile aruncate de `ai mai breji cica.

Rataciti si batuti in freza ne umilim, ne complacem in acest joc de “hai sa le incercam pe toate” participand hologramic, fiind considerati umbre, sfarsind sub regurile lui caci acestea nu-s de toti stiute, ori supravietuind considerati cobai rostind “sa moara capra vecinului – inclusiv acesta”. Si cand te gandesti ca initial toti cica detinem ce-i “7″ ani de acasa sau de nu, chiar daca iti obligi plesnitii sa priveasca ori sa citeasca o carte  te poti autoeduca, fara sa depui prea multa muca de lamurire cu propriile-ti curiozitati, descoperi ca incepi sa-ti formezi o parere suficient de realista astfel incat sa ignori jocul ce da se fie considerat existential, iar regurile fiind apoi reflectate in ceea ce vezi, nu in ceea ce se spune. Mai noi, cei considerati normali, zi de zi, atat prin parc cat si prin diferite medii ori institutii, observam diferente fata de ceea ce-i scris si ceea ce se intampla, totul prinzand contur, de la omul care citea o carte in parc, ca acum sa-si piarda timpul rumegand fructul soare, pana la activitati ce implica mai multe elemente ori relatii. Totul e logoreic, vorba multa, nimic practic, batandu-ne joc de ceea ce eram odata, iar cand vine vorba de respect, sa-mi fie cu iertare … “ce-i ala?”

Majoritatea sunt ademeniti intr-un somn adanc traind din vise, fara a mai deschide ochii, multumiti cu ceea ce li se ofera, totul realizat prin manipulare, caci `ai mai breji compun un cantec de leagan cu scopul de a mentine aceasta atmosfera.

Cata letargie, cat delir, cata indiferenta. Stam si dormim iar prin circumvolutiunile noastre se infiripa speranta, dar atunci cand ne vom trezi o sa fim surprinsi de prea mareata opera a celor ce ne-au leganat, inlacrimati o sa privim munti de “rahat” si pustietati, fiind vanduti si taxati pe ceea ce respiram.

Viata nu e roz, Romania doarme! Ro`zZ

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Fink – Biscuits / on Kulturkantine – A Different Kind of Chillout Session